Neghinitã, personajul neînsemnat prin fizicul sãu, dar care sãvârseste fapte mãrete, e cunoscut din basmele multor popoare. În basmele franceze apare sub denumirea de Le petit Poucet (copilul mic cât un deget), de Perpelet (Pipãrusul) sau Grain de Millet (Grãuntele de mei), iar în povestile italiene poartã numele de Detto-Grosso (Degetul cel gros) sau de Cecino (Bob de mazãre). În povestile grecesti piticul poartã nume asemãnãtoare: Grãunte de piper, Jumãtate de mazãre. La germani e cunoscut sub numele de Däumling (Degetul cel mare); în Anglia e numit Tom Thumb (Toma Policarul). În folclorul slav, micutul iscusit se numeste Malcik-s-palcik (Mare cât un deget), ori Mizincik (Degetelul) sau Perekati-gorosek (Bobitã-rostogolul).

În folclorul nostru, piticul istet apare ca personaj principal în numeroase povesti sub denumirea de Prichindutã, Nan din Gãvan, Pipãrus Petru si Nuculitã, Sfredelus si mai ales Neghinitã.

În aproape toate variantele el e copilul mult dorit al unor oameni care nu aveau copii; deosebit de istet, el trece prin numeroase peripetii, uimind lumea prin isprãvile sale.

Cititi:

"Neghinitã", de Barbu Stefãnescu Delavrancea;

"Prichindel", de Victor Eftimiu...